Să trăiţi bine
14 iulie 2006, 19:38Câteva lucruri m-au ajutat zilele ăstea să "connect the dots". Unul, o discuţie cu o prietenă foarte bună care s-a întors de la o bursă din Belgia. Altul, blog post by Ana. Al treilea, un interviu cu Aurora Liiceanu (habar nu am cine este; după cum vorbeşte, probabil psiholog) primit pe mail.
Subiectul conectării punctelor este stilul de viaţă al oamenilor. Cu toţii ştim stereotipul americanului care munceşte mult, câştigă bine, dar nu are timp să se bucure de banii pe care îi câştigă - fie din filme, fie din poveşti despre români plecaţi în SUA sau Canada. Fenomenul provine dintr-o disperare de a reuşi, de a ajunge mai sus decât condiţia de la care ai pornit. Individul reuşeşte, şi reuşeşte prea bine: ajunge să lucreze pe rupte, să se identifice cu job-ul şi să nu mai aibă viaţă personală. Se întâmplă şi la noi: când întrebi pe un copil ce îşi doreşte când se face mare, nu o să mai spună că vrea să fie poliţist sau astronaut. O să spună că vrea să facă bani. Sunt apreciate simbolurile bunăstării: telefon mobil, maşină, haine scumpe, etc.
- În america s-a întâmplat; acum sunt bogaţi şi îşi dau seama că viaţa merită trăită.
- În europa ştiau deja asta (cei care nu ştiau au fugit acum 300 de ani în america).
- Asiaticii urmează modelul american (sunt puţin în urmă).
- Indienii sunt fericiţi dar foarte foarte săraci. Interesant...
- La noi a fost prea mult haos; lumea e săracă şi vrea bani. La noi de-abia incepe. Cei mai disperaţi? Fug în vest...