30 octombrie 2006, 14:20
Utilizatorul de calculator are prea multă putere. E prea uşor să facă ce vrea cu sistemul. Poate să pună fişiere cam oriunde, poate să instaleze tot felul de programe, care ele însele pot face cam orice... De ce nu e bine? Pentru că apar probleme:
- software "maliţios" - viruşi, troieni;
- programe făcute prost care strică sistemul;
- mutarea la alt calculator este o aventură;
- când te aşezi la calculatorul altuia, nu ştii la ce să te aştepţi (de exemplu browser-ul o să aibă, aproape întotdeauna, 20 de toolbar-uri inutile)
La toate problemele ăstea sunt soluţii, mai bune sau mai proaste. Dar ele apar pentru că user-ul poate să umble prea adânc în sistem. Motivele sunt de ordin istoric (pe vremuri, sistemul era simplu şi user-ii erau mai cunoscători), iar în momentul ăsta abordarea de tipul "utilizatorul poate să facă orice, oricând" nu mai are rost. Sigur că un utilizator avansat o să vrea control asupra sistemului, şi trebuie să-l aibă. Dar pentru omul obişnuit, trebuie să fie mai simplu.
Lucrurile evoluează în sensul ăsta. Utilizatorul se depărtează de miezul calculatorului, iar miezul devine mai standard şi mai stabil. Aplicaţiile nu mai au nevoie de acces direct la hardware, deci pot să existe într-un mediu mai restrictiv, mai sigur. Nu mai apar aşa des lucruri noi în materie de hardware, deci miezul are timp să se adapteze, fără să fie nevoie ca utilizatorul să instaleze drivere făcute pe genunchi de o firmă care vrea să vândă repede produsul. Toate astea se întâmplă fără să restrângă posibilităţile utilizatorului, pentru că el nu are nevoie de putere prea multă în sistem, poate să-şi facă foarte bine treaba cu drepturi restrânse (mai nou, un browser este suficient pentru uimitor de multe lucruri).
Pe măsură ce rolul calculatoarelor se diversifică şi complexitatea lor creşte, separarea aceasta (utilizator, aplicaţii, nucleu) este inevitabilă.
28 octombrie 2006, 00:20
Am făcut câteva poze weekend-ul trecut cu aparatul Anei (o frumuseţe de Canon EOS 350D care, pentru standardele mele, este un aparat extraordinar :). Locul este parcul Cişmigiu. Nu am pretenţii de mare artă, dar mi-a plăcut cum au ieşit.
Prima este cu instrumentele unui moşuleţ simpatic care desena portrete de copii. Avea un zâmbet din acela de moş crăciun. Îmi pare rău că nu l-am prins în poză. :)
A doua... un puf. Not much.
Update: încă o poză. Cu nişte frunze.
11 octombrie 2006, 14:50
De vreo săptămână sunt pierdut în spaţiu. Nu mai ştiu ce vreau. Just going through the motions... trec pe la şcoală, vin acasă, mănânc, mă aşez la calculator.
A ajuns să-mi fie frică de calculator. La el stau mai tot timpul când sunt acasă; de ceva vreme chiar mănânc la calculator. Noroc că din când în când mai trebuie să merg pe la veceu.
Şi până de curând era tragedie, că aveam un scaun deosebit de incomod. A ajuns să mă doară spatele - destul de rău. De curând l-am schimbat. Acum pot să stau mai mult la calculator, grozav.
M-am apucat să citesc. Seara trag lampa lângă pat, iau o carte, şi citesc până-mi pică ochii în gură. Zic că mă ajută să dorm mai bine, dar de fapt umple timpul de când mă bag în pat până adorm. Oricum, e o chestie bună, mă bucur că fac asta.
Dar problema cea mare e că nu am timp. Sunt băgat în prea multe lucruri, şi nu pot să fac nici unul din ele "cum trebuie". Am ajuns să-mi fac liste de ToDo, şi calendar, poate-poate reuşesc să fac mai multe. E un sistem bun şi o să-l păstrez, dar m-a făcut să realizez că nu am timp să fac tot ce aş vrea.
Tot de curând am îndoieli despre ce vreau să fac pe termen lung. Până nu demult ştiam clar: termin facultatea, găsesc un profesor serios cu colaborări internaţionale, mă dau pe lângă el şi fac un doctorat în străinătate. În principal e ideea lui tata, dar eram foarte ok cu ea. Acum nu mai ştiu, poate doctoratul nu e pentru mine, 2-3-4 ani în care să fac ce-mi zice un profesor bătrân şi înţelept nu mă mai încântă aşa tare.
Îmi vine să renunţ la tot, mai puţin un singur lucru. Şi să fac acel singur lucru cum oi putea mai bine. Dar nu pot să fac asta... la ce să renunţ? La şcoală? no way, mai am 2 ani, nu foarte grei, şi termin, ar fi păcat să renunţ la asta. Administratul reţelei laboratorului IEM (iem.pub.ro)? păi se duce dreacu' totul. Nu merge. Job-ul? E o posibilitate, dar atunci nu mai am salariu, nu am bani să ies în oraş, să merg la munte, să-mi iau schiuri, să plătesc benzină, etc, etc. Iar nu e bine. Să nu mai citesc cărţi, blog-uri, ştiri, să nu mai pierd timpul pe net? E ca şi cum m-aş sinucide din punct de vedere intelectual. No way.
Deci nu prea am ce face. S-ar zice că îmi trebuie o vacanţă, să mă odihnesc puţin, să mă întorc cu forţe proaspete. Păi când? Şcoala tocmai a început, deci tre' să mă duc la ore; la laborator vin studenţi, trebuie să meargă serverele, şi tocmai acum apar probleme. La servici ne pregătim de lansarea site-ului, şi nu pot să dispar, deja de câteva zile am amânat diverse treburi.
Oh well. Life. Bine că are şi părţi plăcute. Acum sincer, n-ar trebui să mă plâng, mă duce capul, am o prietenă grozavă, fac lucruri care îmi plac... Eh. Îmi trece mie starea asta de lost-in-space. :)
