25 august 2006, 12:24
Aseară am fost la filmul din titlu cu colegii de servici. Rating mare me IMDB, totuşi sala era aproape goală.
A fost ca o gură de aer curat. După film, o prietenă a zis că nici unul din personaje "nu era normal", şi o spunea ca pe un lucru rău. Mie tocmai asta mi-a plăcut: nici un personaj nu se încadrează în vreun stereotip. La prima vedere, multe din personaje sunt oameni pe care îi vedem în fiecare zi şi îi ignorăm, chiar ne ţinem puţin departe să nu ne atingem de problemele lor. Filmul le urmăreşte puţin mai adânc, şi vedem ce se află "în spatele măştii", cum gândesc, cum se comportă în alte situaţii, ce le motivează. Fiecare gest şi replică reuşeşte să surprindă.
Sunt câteva momente, câteva replici mai lungi, în care personajele explică, fie direct fie prin aluzii, câte ceva foarte interesant despre ele însele. Acele replici sunt evident nenaturale (sună mai degrabă a voce de narator, sau a gânduri nerostite ale unui personaj) dar sunt plasate foarte bine în firul poveştii şi nu par forţate.
Filmul nu este concentrat pe o acţiune propriu-zisă, pe o poveste care începe şi se termină. În centru este relaţia dintre personajele principale (un vânzător de pantofi şi o artistă contemporană aspirantă) care evoluează în modul cel mai neobişnuit, dar în acelaşi timp sunt urmărite alte povestioare la fel de interesante, ciudate şi frumoase.
Mi-a plăcut şi felul cum a fost filmat filmul. Cu pricepere, fără să iasă în evidenţă cu jmecherii, dar în puţinele momente când mi-au atras atenţia cut-urile şi mişcarea camerei, mi-a plăcut ce am văzut. M-a impresionat mult modul vizual de a spune o poveste, folosind cu atenţie mijloacele cinematografice pe care le-a avut la dispoziţie regizorul.
Pe scurt, not your typical hollywood movie; merită văzut, dar nu în grup.
14 august 2006, 22:56
Eu mă aflu în vacanţă şi nu stau prin oraş, deci mail-urile nu sunt citite, feed-urile nu sunt urmărite şi blog-ul nu este updatat. Tragic. Să pun totuşi nişte poze de proastă calitate, că tot s-au adunat în telefon :)
Cumpăraţi de la noi, pentru că avem preţuri mai mari! (găsită într-un veceu la cinema, mall lujerului)
Trebuie să recunosc, suportul acela de ziare seamănă cu un coş de gunoi, iar ideea de a arunca gunoiul la coş este lăudabilă, dar... totuşi...
Pe lacul Cişmigiu este raţe! Vii! Cine s-ar fi gândit? (iniţial scrisesem că e lebădă. complet pe lângă, nu-i aşa?)
Ce înseamnă să ai buget de marketing imens...
Poliţia română are în dotare choppere! (Nu se vede în poză, dar numărul de înmatriculare începea cu MAI)
11 august 2006, 9:40
În ultima vreme am avut nevoie să fac căutări foarte specializate pe internet, cum ar fi despre funcţiile de cache-control ale servlet-urilor java. Evident că am apelat la Google, oracolul informaţiei, zeul căutării. Rezultatele au fost în mare parte nesatisfăcătoare: a trebuit să citesc, mai mult sau mai puţin în diagonală, multe pagini web găsite de Google până să găsesc informaţia care mă interesa. Majoritatea erau despre probleme mult mai simple, "pentru începători", şi cu multe reclame. Ce-i drept, până la urmă am găsit-o, dar sunt convins că trebuie să fie o metodă mai rapidă.
E posibil ca eu să nu mă pricep la căutări cu Google. E posibil. Dar... de ce ar trebui să mă pricep? Eu trebuie să ştiu *ce* vreau să caut, nu trucuri de formulare a unui query. După părerea mea problema este că Google oferă o căutare prea "totală"; am observat că de multe ori îi dau "site:wikipedia.org" (adică să restrângă căutarea pe site-ul wikipedia), atunci când caut informaţii de tip enciclopedie. Aş fi fost foarte încântat să existe un site cu "reţete" pentru servlet-urile java mai sus menţionate, în care să caut (cu google, de ce nu) soluţia la problema mea. Până la urmă am găsit-o pe o arhivă de mailing list, postată de un tip care zicea "eu am avut problema asta, am văzut că e cam prost documentată pe internet, şi uite cum rezolvat-o". Deci tot sub formă de "reţetă".
Eu cred că o să apară din ce în ce mai multe site-uri de informaţie, gen wikipedia, care adună informaţie utilă, structurată, şi cu zgomot puţin.
9 august 2006, 9:12
Societatea este o strategie de supravieţuire. Oamenii în grupuri sunt mai puternici ca indivizii. De ce?
Din punctul de vedere al unui undivid, restul lumii este o necunoscută: cum se va comporta într-o situaţie dată? Nu putem face decât estimări, dar în general avem dreptate (deşi nu conştientizăm asta). Motivul este că indivizii unui grup au un comportament "default" care caracterizează, într-o situaţie dată, pe majoritatea indivizilor. Comportamentul acela este specific grupului (toţi pământenii, sau un continent, sau o naţie, o regiune, o clasă socială, un cerc de prieteni) şi conduce la o stabilitate în existenţa grupului (de exemplu, când se pune verde, majoritatea conducătorilor auto pleacă de la stop; altfel nu s-ar mai putea circula în oraş (nu că s-ar putea circula grozav acum, dar...)). Există excepţii, indivizi care în acea situaţie nu reacţionează după tipic, fie de obicei (în loc să plece de la stop normal, ies pe contrasens să ajungă în faţă), fie pe moment (au adormit la volan).
Acum să ieşim puţin din teoria cunoscută şi să ne întrebăm "what if?". Ce-ar fi dacă rândul din faţă de maşini nu ar mai pleca de la stop? Poate vor să protesteze împotriva taxelor la benzină, şi asta ar fi forma lor de protest. Nu se mai întâmplă ce ne aşteptăm, maşinile nu mai circulă, societatea este perurbată (spun asta la modul cel mai serios: dacă destui conducători auto au idei din ăstea, pot bloca traficul din oraş). Dacă ar fi construit cineva oraşul şi ar fi pus oamenii în el (ca la Sims) şi ar fi apăsat pe butonul de "play", şi dacă eram nişte roboţei nu prea deştepţi, chestia asta cu traficul ne-ar fi terminat, probabil muream cu toţii. (Fin'că nu mai aveam cum să aducem mâncare în oraş. Din cauza traficului blocat. Yup.)
Noroc că oamenii sunt fiinţe inteligente, care ştiu să se adapteze la situaţii. Societatea are mecanisme complexe de auto-reglare şi recuperare în caz de eroare - probabil cetăţenii în cauză, care blochează traficul, o să fie luaţi la bătaie de cetăţenii nervoşi din spate, care nu protestează împotriva taxelor la benzină. Deci într-un oraş real (spre deosebire de oraşul construit a-la-sims) perturbaţiile, chiar şi cele mari, nu sunt catastrofice. Individul are şi el un sentiment de siguranţă, pentru că ştie la ce să se aştepte de la lumea din jur: o societate care pur şi simplu funcţionează.
Toate astea se întâmplă sub ochii noştri, în fiecare zi, şi se întâmplă atât de firesc şi natural încât nici nu ne dăm seama...
7 august 2006, 18:25
Nu încurajez copierea la examene. Totuşi, vă vând scule pentru copiat la examene.
Nu discut aici meritele sau motivaţiile copiatului, mă intrigă doar titlul. De ce s-a obosit cineva să scrie cu litere mici "nu încurajez"?
7 august 2006, 17:16
Ce şanse are un blogger împotriva unui spammer hotărât? Tot timpul se va găsi o minte destul de inteligentă şi bine plătită, să scrie un reply care trece de filtrul anti-spam. Sigur că există metode mai drastice, cum ar fi filtrarea manuală a reply-urilor, dar consumă timp şi la volum mare devin impractice.
Eu am câteva idei cum să-mi fac un comments system greu de găsit pentru un spambot, şi am de gând să le aplic (altfel spus, în curănd blogul meu o să aibă comentarii :). Sunt şanse mici ca altcineva să le folosească exact la fel, deci probabil păcălesc pe spammeri. Ajută la ceva să facem schimb de informaţii pentru a păcăli pe aceşti oameni? Tehnici mai bune de filtrare, moduri de a ne ascunde adresele de e-mail, metode de a păcăli un spambot pentru blog-uri? la prima vedere, beneficiarii principali vor fi utilizatorii care vor să-şi facă site-ul mai sigur (adică foarte puţini - majoritatea oamenilor o să folosească wordpress, eventual cu câteva plugin-uri mai cunoscute) şi spammer-ii care vor să-şi perfecţioneze metodele (adică toţi). În fond, ei sunt cei mai motivaţi, cunosc domeniul, primesc mulţi bani pentru asta...
Hai să inventăm nişte denumiri. Forţa Răului - cantitatea totală de motivaţie a spammer-ilor să spameze, sau altfel spus, câtă energie sunt dispuşi să investească în treaba lor murdară; Forţa Civilizaţiei - cantitatea totală de motivaţie a oamenilor care sunt împotriva spam-ului, a scam-urilor, şi care doresc un internet care funcţionează "normal". Privind din punctul ăsta de vedere, eu cred că am trecut de punctul in care Forţa Răului este mai mare decât Forţa Civilizaţiei. Prea multă lume este deranjată, enervată de Rău. Cumva, cândva, the tide will turn împotriva spammer-ilor, poate cu filtre mai bune, poate cu un sistem generalizat de autentificare, cine ştie. Dar eu cred că viitorul sună bine. :)
